Trairile fata de sosirea Toamnei.

O simt alunecind usor, un vint, cu rasuflare rece, se strecoara prin vise... vise de vara. Inca le traiesc, le simt suflarea ce emana o caldura aspra. Vocea , mai fredoneaza melodiile valurilor de mare. Incep sa fug... Talpile ard la atingerea unui foc imens, e nisipul. Vreau sa fug, cit mai departe, de ascest vint, care ma urmareste. Dar, ma invaluie din ce in ce mai mult, cu aripile lui, ma stringe, i-mi provoaca o durere , sufletul meu tipa, se zbate... in zadar. Timpul i-si ia amploarea! Cu sosirea toamnei, ma sting o data cu soarele, mi se  fring picioarele din zbor.
Melancolia ma sufoca, ma pierd printre ploi, mor o data cu frunzele. Vine toamna , in suflete, prin copaci, pe trotuar, si in priviri.
E trist, gindindu-ma ca vara e deja departe, ca nu vom mai fi inflacarati de soare, de iubiri de-o vara, de curcubeu, de cer cu stele,de acea atmosfera placuta, de serile romantice, de un rasarit  si un apus de soare, de gustul dulce-rece de inghetata pe o caldura insuportabila, de tot ce-mi aminteste de vara... o sa-mi fie dor!
Treptele ma indeamna spre un auriu. E timp de scoala. E o noua zi , in care totul e altfel. Nu mai lenevesti in pat pina la amiaza, nu te mai bucuri de libertate, nu te lasi dus de valul distractiilor. O zi, si deja devii o persoana responsabila, cu noi preocupari, si ginduri ferme. Fiind cu un pas inainte, sunt mai aproape  de zilele toamnei. Dar pasii mei, inca nu au trecut de aceasta bariera. Mai vreau sa ramin in visele de vara, cu miros de matthiola, sa ma mai bucur citeva zile, de soare si de un somn lung. Toamna, e primavara iernii. Inca nu percep, sorirea ei!