marți, 5 aprilie 2011

Din jocul de-a poetul ,nu poti iesi teafar.

Totul incepe cu un gand,pe care-l prinzi , il asezi, ii ordoni sa steie sa te asculte cum ii dai nastere.I-ti extinzi jocul, care nu e doar un joc, e dificil sa-ti exprimi direct in cioburi mici de cuvinte starea pe care o posezi.
Poti sa chinui un cuvint,sa-l omiti sa-l adaugi si asa o zi intreaga ...pe cind dupa usa casei tale poate ploua,ninge sau straluce soarele,in momentul acela nu-ti pasa , sau i-ti pasa, dar nu ai timp , esti departe de ceia ce se intimpla in jurul tau. Dedicat total in universul cuvintelor ce plutesc si asteapta sa fie alese si apoi usor conturate cu virful unui creion , deja fierbinte pe alocurile degetelor strinse/ fortate de nerabdare.Deseori faci miscari involuntare,gesturi de care nu-ti mai amintesti care nu se tiparesc in memorie esti prea ocupat, de fapt nici nu esti...sau nu este ceia  ce tu nu vezi ca este , esti ocupat cu muza din jumatate de trupt , sa o adulmeci , sa o farmeci ca sa te poata indruma sa creezi frumosul, si nu mereu se intimpla sa faci ceva care sa-ti placa , sa stai cu rasuflarea intretaiata de afectiune urmarind rinduri in gind, cu voce tare.
O secunda, si deja e o diferenta intre ceia ce patezi acum pe foaie si ceia ce vei pata peste un minut, din acelasi inceput al textului.
Scrim doar atunci cind ne vine cheful? sau... Atunci cind avem motive, sentimente din care vom scurge picaturi de cerneala , de culori ale zilelor trecute, prin care am zburat si-am adunat firimituri desprinse din urma pasilor pierduti pe undeva, si de acolo 'undeva' din amintirea care in viitor ne va recurge drept un motiv sa preulam rolul de poet cu masca de oglinda ,ce-o porti  doar  in locul  unde-ti zidesti  caramizi de suflet, intarindule pe file acoperite cu praf de asteptare.Aceasta masca reflecta in noi, actori ai scenelor de cuvinte, regizori pe destinul propriu, poate si al celor ce vor absoarbe apa care o modelam.
Totul influenteaza asupra noastra si noi influentam asupra tuturor, e ca un labirint dar din care iesire 'nu exista' la fel ca din jocul de-a poetul. Esti prins in radacini , ramurile carora se extind si nu se fring. Inevitabil, sa poti sterge cu un burete amprente de talent, inevitabil sa iesi teafar din jocul de-a poetul !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu