duminică, 18 decembrie 2011

Te incinta marea, la ore matinale...

Cer senin, abia atins de razele soarelui, i-ti bucura privirea cu farmecul nuantelor reci-calde.
In departare, se vede orizontul marii, care se atinge fara urma , cu linia cerului. Pe virful degetelor, ma strecor prin nisipul umed, de la marginea valurilor inca reci. Cu o impresionanta miscare a ei , provoaca o senzatie de un dans al diminetii. E incintatoare senzatia, de ratacire prin univers, aceasta stare i-ti provoaca, toata inconjurimea marii, sunetul ei, bataile ritmice a vintului atinginduse de valuri si nisip. Lumina se prefira printre abia vizibilii nori, un proces de trezire invaluit de atita farmec , iar principalul motiv al acestei enigmatice aparente, e nelinistita mare !

Trairile fata de sosirea Toamnei.

O simt alunecind usor, un vint, cu rasuflare rece, se strecoara prin vise... vise de vara. Inca le traiesc, le simt suflarea ce emana o caldura aspra. Vocea , mai fredoneaza melodiile valurilor de mare. Incep sa fug... Talpile ard la atingerea unui foc imens, e nisipul. Vreau sa fug, cit mai departe, de ascest vint, care ma urmareste. Dar, ma invaluie din ce in ce mai mult, cu aripile lui, ma stringe, i-mi provoaca o durere , sufletul meu tipa, se zbate... in zadar. Timpul i-si ia amploarea! Cu sosirea toamnei, ma sting o data cu soarele, mi se  fring picioarele din zbor.
Melancolia ma sufoca, ma pierd printre ploi, mor o data cu frunzele. Vine toamna , in suflete, prin copaci, pe trotuar, si in priviri.
E trist, gindindu-ma ca vara e deja departe, ca nu vom mai fi inflacarati de soare, de iubiri de-o vara, de curcubeu, de cer cu stele,de acea atmosfera placuta, de serile romantice, de un rasarit  si un apus de soare, de gustul dulce-rece de inghetata pe o caldura insuportabila, de tot ce-mi aminteste de vara... o sa-mi fie dor!
Treptele ma indeamna spre un auriu. E timp de scoala. E o noua zi , in care totul e altfel. Nu mai lenevesti in pat pina la amiaza, nu te mai bucuri de libertate, nu te lasi dus de valul distractiilor. O zi, si deja devii o persoana responsabila, cu noi preocupari, si ginduri ferme. Fiind cu un pas inainte, sunt mai aproape  de zilele toamnei. Dar pasii mei, inca nu au trecut de aceasta bariera. Mai vreau sa ramin in visele de vara, cu miros de matthiola, sa ma mai bucur citeva zile, de soare si de un somn lung. Toamna, e primavara iernii. Inca nu percep, sorirea ei!