Want

Vreau să şterg urmele  de pe trupul meu .. al celor care m-au atins.. vreau să rămîna doar sărutările lui ...răsuflarea care se-nflăcăra pe gîtul meu .. cuvinte de dragoste care cădeau uşor pe pielea mea goală ...şi tot ce  sa întîmplat cu "ei" .. vreau sa şterg .. şi sa rămîna  .. numai "el"

dar caut în "ei" mirosul pielii lui.. şi încerc să redau amăgindumi neuronii acea căldură emanată a trupului ... atît de special ... şi atît de străin...

Culori ale pamantului

Stau deasupra norilor ... privesc în jos,
şi văd nuanţe punctiforme
împletindu-se minuţios în game vii.
Ceaţa mă cuprinde,dar reflectele razelor solare
î-mi pictează tabloul clar al depărtarii.
Zări senine, le vîntură ploile transparente,
doar soarele roşu le mai conturează pînza,
Ce singuratice sint şi dealurile  aparente
segmentul orizontului î-ţi înbie privirea
Un farmec auriu se adînceşte după el,
acum tabloul î-şi schimbă strălucirea
înlocuind cu roşu aprins un negru de rimel.
Străluce un ochi de lac
apoi pe rînd cu-n dans ameţitor ca fire de nisip şi valuri spumegoase
negru se desprinde si palpită o mare albastră.
Scot sufletul pe o hîrtie şi dau creionului nuanţe...
nuanţa purpurie,domoală se revarsă
Imaginea rasare, culorie învie, şi prin desfăşurare
sunt iar deasupra norilor şi-adun pe-o pînza
 pămîntului culori, ce-au fost pătate
de urme ale patimilor.
Fără cruţare le-au şters pe-un fum de disperări.
Voi pune forţe, voi construi castelul devorat,
al micilor culori de viaţa ,pentru pamîntu-nflăcărat
Voi stinge încet cu ploi curate,
apoi va răsari un soare blînd,
un curcubeu, un verde de pădure şi rîuri crispate de avînt.
Iar aparenţele vor fi altele
din ceia ce am construit .
Incearca tu...sa pronunţezi, culori vii pentru pamînt!

Timpul

Timpul - distrugătorul micilor sclipiri în care cîndva speranţa plutea prin fiecare celulă a corpului tau,cîndva inima palpita pe orizontul depărtat de realitate încărcat cu vise de fluturi.
Timpul spală orice rană , cum si focul iubirii a pasiunii înrămurite în rădăcinile dorinţei,tot el le destramă, în bătaia valurilor şi-n braţele meschine ale vîntului.
Necruţător , fură privirile în direcţii opuse ,departe de prezent,clipe,unele simţiri,gînduri nemărginite smulse fără urmă , doar glasul interior se mai aude hoinărind prin locurile pustiite.
Şi ne este dor, şi vrem să întoarcem să le mai resimţim măcar pe citeva secunde,momente developate în memoria noastră ca un filmuleţ iar...  şi iar,însă ajungînd la amintirea care are o specifică importanţă,punem pauză şi lăsăm gîndurile să curgă şiroaie , simţindule aroma lor neschimbătoare care infiripă o prospeţime,o răcoare în firile mărunte ale trupului.Poate că nu ne este dor de oamenii pe care îi iubim, ne este dor de partea din noi pe care o iau cu ei în suflet pe veci .
Fiecare moment din trecut trăit cu persoanele din viaţa ta, lasă o urmă asemeni valurilor pe nisip,o urmă din cauza căreia se dezvoltă o amintire, din cauza căreia se naşte un dor, dar care sunt deja devorate şi necompatibile cu cerneala prezentului.

Ce este iubirea?

Este un cuvant de aur ce ascunde margaritare spirituale. Dragostea este un sentiment de afectiune pentru cineva, dar sensul acestui cuvant este mult mai adanc. Este sarea vietii, acopera defectele, infrumuseteaza uratul, este mai tare decat moartea, este vesnica.
                                                

      Cind iubesti viata iti pare o clepsidra  cu nisip , care se scurge incet , prin trupul tau infierbintat de dorinte, de sentimente infinite , fara de care nu ar avea vre-un sens .

Trecutul- o amintire repetata in prezent

Ma gindesc  ca tot timpul asta la care tindeam , libertate ,schimbari,noi oameni,vorbe straine,sentimente false,loc de refugiu,aripi de metal ... au fost in zadar ... i-mi doream ceia ,ce niciodata nu o sa ma faca fericita ... si tot ce sa intimplat pina acum fara el, e un gol ...dar care mi-a aratat cit de mult tineam la el .. si nu vedeam cita fericire era linga mine .. si eu  pur si simplu nu doream sa vad .Timp pierdut ... si poate daca nu era timpul acesta, despartirea aceasta  nu aflam vreodata de acea schinteie din inima, care mereu ardea ... dar care era pe jumatate inchisa in intuneric .Si acum,  ma gindesc...ar putea exista  vreun motiv sa mai vrea ceva ... dupa ce am pasit peste castelul contruit de el , in care credeam ca am pus si  eu forte ...nu stiam ca il distrug , sa fie in zadar toate acestea , sa fie in zadar timpul asta , care mai mult la departat de mine... decit sa-l fi apropiat , sau poate ... de fapt nu stiu ce e in sufletul lui acum ... cindva ii stiam fiecare cuvint, fiecare gind care-l putea aseza pe firul de matase a tacerii ... acum multe sau schimbat , sa schimbat si el ...si eu, sunt o straina a timpului prezent. Ceea ce mai doreste , acea pe care o viseaza in aimitrile lui ... este acea fiinta pe care as vrea acum sa o reincarnez in trupul meu ,in fiecare celula, si pe un moment sa ma ametesc in acele clipe de vis cu miros de  nori  insoriti dupa o ploaie calda de vara.Probabil nu se va schimba nimic, din ceia ce i-mi imaginez zi de zi,  vor fi niste motive, pe care sunt gata sa le accept... o sa-i inteleg decizia, sau ...se va schimba totul radical,  care va dezvalui din trecut o fila noua cu nuante pronuntate,  un nou inceput . As vrea sa stie toate acestea,si marturisindu-i  sa dezvaluie in gindurile lui  ramuri  de amintiri ,senzatii, stari .. din fiecare fraza, dar .. si mereu acest"dar".. mie frica de raspuns , de reactie si de ceia ce va urma .Am atitea intrebari , la care nu pot gasi rasunsul , si stiu  , daca era prezent aici .. uitam ca aveam niste intrebari .. si de ce ? ma atrage inca ,totul ce tine de el , inca mai vad urme ale pasilor , simt gustul vocii,vad privirea de copil si tot odata atit de matura,persistenta  parfumului domol al prezentei lui , peste atita timp,peste atitea zile petrecute alaturi de alti oameni,ratacind in diferite drumuri ,zimbete discrete cu o iluzie de dezvaluire,ferestre deschise pe jumatate prin care privirea se infiripa cu vint si ploaie cu nori si cer cu soare si  fulgi,ore de bucurie si minute de tristete si toate acestea fara el ... as putea sa continui  aceste ginduri care nu se mai opresc acum in mintea mea ... plutesc fara incetare la infinit , si le asez aici.Vor afla multi .  el nu va sti... nu am curajul sa-i spun,poate.. vreodata .. candva...