Culori ale pamantului

Stau deasupra norilor ... privesc în jos,
şi văd nuanţe punctiforme
împletindu-se minuţios în game vii.
Ceaţa mă cuprinde,dar reflectele razelor solare
î-mi pictează tabloul clar al depărtarii.
Zări senine, le vîntură ploile transparente,
doar soarele roşu le mai conturează pînza,
Ce singuratice sint şi dealurile  aparente
segmentul orizontului î-ţi înbie privirea
Un farmec auriu se adînceşte după el,
acum tabloul î-şi schimbă strălucirea
înlocuind cu roşu aprins un negru de rimel.
Străluce un ochi de lac
apoi pe rînd cu-n dans ameţitor ca fire de nisip şi valuri spumegoase
negru se desprinde si palpită o mare albastră.
Scot sufletul pe o hîrtie şi dau creionului nuanţe...
nuanţa purpurie,domoală se revarsă
Imaginea rasare, culorie învie, şi prin desfăşurare
sunt iar deasupra norilor şi-adun pe-o pînza
 pămîntului culori, ce-au fost pătate
de urme ale patimilor.
Fără cruţare le-au şters pe-un fum de disperări.
Voi pune forţe, voi construi castelul devorat,
al micilor culori de viaţa ,pentru pamîntu-nflăcărat
Voi stinge încet cu ploi curate,
apoi va răsari un soare blînd,
un curcubeu, un verde de pădure şi rîuri crispate de avînt.
Iar aparenţele vor fi altele
din ceia ce am construit .
Incearca tu...sa pronunţezi, culori vii pentru pamînt!