Trecutul- o amintire repetata in prezent

Ma gindesc  ca tot timpul asta la care tindeam , libertate ,schimbari,noi oameni,vorbe straine,sentimente false,loc de refugiu,aripi de metal ... au fost in zadar ... i-mi doream ceia ,ce niciodata nu o sa ma faca fericita ... si tot ce sa intimplat pina acum fara el, e un gol ...dar care mi-a aratat cit de mult tineam la el .. si nu vedeam cita fericire era linga mine .. si eu  pur si simplu nu doream sa vad .Timp pierdut ... si poate daca nu era timpul acesta, despartirea aceasta  nu aflam vreodata de acea schinteie din inima, care mereu ardea ... dar care era pe jumatate inchisa in intuneric .Si acum,  ma gindesc...ar putea exista  vreun motiv sa mai vrea ceva ... dupa ce am pasit peste castelul contruit de el , in care credeam ca am pus si  eu forte ...nu stiam ca il distrug , sa fie in zadar toate acestea , sa fie in zadar timpul asta , care mai mult la departat de mine... decit sa-l fi apropiat , sau poate ... de fapt nu stiu ce e in sufletul lui acum ... cindva ii stiam fiecare cuvint, fiecare gind care-l putea aseza pe firul de matase a tacerii ... acum multe sau schimbat , sa schimbat si el ...si eu, sunt o straina a timpului prezent. Ceea ce mai doreste , acea pe care o viseaza in aimitrile lui ... este acea fiinta pe care as vrea acum sa o reincarnez in trupul meu ,in fiecare celula, si pe un moment sa ma ametesc in acele clipe de vis cu miros de  nori  insoriti dupa o ploaie calda de vara.Probabil nu se va schimba nimic, din ceia ce i-mi imaginez zi de zi,  vor fi niste motive, pe care sunt gata sa le accept... o sa-i inteleg decizia, sau ...se va schimba totul radical,  care va dezvalui din trecut o fila noua cu nuante pronuntate,  un nou inceput . As vrea sa stie toate acestea,si marturisindu-i  sa dezvaluie in gindurile lui  ramuri  de amintiri ,senzatii, stari .. din fiecare fraza, dar .. si mereu acest"dar".. mie frica de raspuns , de reactie si de ceia ce va urma .Am atitea intrebari , la care nu pot gasi rasunsul , si stiu  , daca era prezent aici .. uitam ca aveam niste intrebari .. si de ce ? ma atrage inca ,totul ce tine de el , inca mai vad urme ale pasilor , simt gustul vocii,vad privirea de copil si tot odata atit de matura,persistenta  parfumului domol al prezentei lui , peste atita timp,peste atitea zile petrecute alaturi de alti oameni,ratacind in diferite drumuri ,zimbete discrete cu o iluzie de dezvaluire,ferestre deschise pe jumatate prin care privirea se infiripa cu vint si ploaie cu nori si cer cu soare si  fulgi,ore de bucurie si minute de tristete si toate acestea fara el ... as putea sa continui  aceste ginduri care nu se mai opresc acum in mintea mea ... plutesc fara incetare la infinit , si le asez aici.Vor afla multi .  el nu va sti... nu am curajul sa-i spun,poate.. vreodata .. candva...