Timpul

Timpul - distrugătorul micilor sclipiri în care cîndva speranţa plutea prin fiecare celulă a corpului tau,cîndva inima palpita pe orizontul depărtat de realitate încărcat cu vise de fluturi.
Timpul spală orice rană , cum si focul iubirii a pasiunii înrămurite în rădăcinile dorinţei,tot el le destramă, în bătaia valurilor şi-n braţele meschine ale vîntului.
Necruţător , fură privirile în direcţii opuse ,departe de prezent,clipe,unele simţiri,gînduri nemărginite smulse fără urmă , doar glasul interior se mai aude hoinărind prin locurile pustiite.
Şi ne este dor, şi vrem să întoarcem să le mai resimţim măcar pe citeva secunde,momente developate în memoria noastră ca un filmuleţ iar...  şi iar,însă ajungînd la amintirea care are o specifică importanţă,punem pauză şi lăsăm gîndurile să curgă şiroaie , simţindule aroma lor neschimbătoare care infiripă o prospeţime,o răcoare în firile mărunte ale trupului.Poate că nu ne este dor de oamenii pe care îi iubim, ne este dor de partea din noi pe care o iau cu ei în suflet pe veci .
Fiecare moment din trecut trăit cu persoanele din viaţa ta, lasă o urmă asemeni valurilor pe nisip,o urmă din cauza căreia se dezvoltă o amintire, din cauza căreia se naşte un dor, dar care sunt deja devorate şi necompatibile cu cerneala prezentului.